Nu am cautat-o „cu lumanarea” si nici nu sunt mare amator de pet-uri, desi cand eram mic imi placea sa ma joc cu cainii de la bunici. Dar zilele trecuta am gasit o pasare la ghena de gunoi. I-am intins mana si am fost foarte suprins sa vad ca nu zboara.

Am dus-o acasa, am cautat pe internet sa vad ce fel de pasare este si am sfarsit in supermarket sa-i caut o colivie. E o zebra australiana. Imi place pasarea asta ca e mica si nu face prea mult zgomot – cum sunt unii papagali pe care iti vine sa-i inchizi in dulap numai sa nu te mai trezeasca dimineata. Am cautat multe informatii despre zebra mea pentru ca voiam sa stiu ce mananca si ce pretentii mai are. Din fericire traieste si sigura, nu-i trebuie partener … deocamdata. O sa ma gandesc serios la asta. Lasand deoparte situatia destul de amuzanta in urma careia m-am ales cu o pasare in casa, sunt oameni care extrem de pasionati de cresterea acestor zebre.

Domesticirea unei zebre australiene

In cercetarile mele am aflat ca e simplu sa domesticesti o zebra. Trebuie sa lasi usa de la colivie deschisa 24 de ore, astfel incat pasarea sa se simta libera si sa iasa din colivie cand pofteste. Desigur, ferestrele trebuie sa fie prevazute cu plase. Pentru o curatare mai usoara este indicat sa pui o folie de polietilena sub colivie. In cateva saptamani o zebra australiana poate fi domesticita daca are in permanenta usa de la colivie deschisa si poate iesi in voie. Urmatorul pas este sa-i pui degetul aratator in fata, aproape de burta si sa-i ceri sa se aseze acolo. In scurt timp o sa asculte comanda si o sa faca intocmai. Initial comanda trebuie sa fie puternica si repetata, dar nu brutala. Poti sa-i spui pe nume si va sti ce sa faca. Daca ii spui sa sara pe deget, o sa daca asta. Invata limba oamenilor foarte repede.

Toate astea in teorie… pentru ca la practica nu stau deloc bine. Zebra mea numai domesticita nu e. A mai incercat cineva sa domesticeasca o zebra australiana?